Ne masuram realitatea intr-o dimensiune pe care am numit-o timp. In aceasta dimensiune traim iluzia ca lucrurile se schimba, evolueaza, devin altele. Noi devenim altii. Dar este asa? Sau realitatea asta nu este decat una mentala decat una reala? Nu oare in realitate, realitatea este cuprinsa intr-un univers static? Un univers impus de propria perceptie emotionala?
Se spune ca timpul vindeca, timpul ne face mai buni. Dar asta este doar ce ne dorim. Ca sa ne intarim iluzia am asociat timpul cu ceasul, cu ziua si noaptea. De fapt, ziua si noaptea sunt lucruri care se intampla intr-un timp virtual in care schimbarea este doar o dorinta.
joi, 25 august 2011
sâmbătă, 13 august 2011
Niciodata gri
Nu te preface, inchizitia a murit de multa vreme. Tu si eu suntem inapoi printre stele. Ne-am regasit in univers. Se spune ca nu exista nimic in intelect daca n-a trecut mai intai prin simturi. Daca e asa, atunci cum te stiam dinainte? Cum te stiu fara sa te fi intalnit? Cum stiu ce a fost deja? Cum stii ca ce vezi in ochii mei s-a intamplat deja?
Ti-am spus ca universul cu stele, universul cu ekilibru si gravitatie o sa-l facem al nostru si-o sa-l facem sa ne-ncapa intre palme.
O sa ajungem acolo doar trecand prin tot. Am abandonat senzatiile nu cu ochii larg inchisi, ci intr-o singura privire. Am fost oglinda ta. Ai fost oglinda mea.
Ti-am spus ca universul cu stele, universul cu ekilibru si gravitatie o sa-l facem al nostru si-o sa-l facem sa ne-ncapa intre palme.
O sa ajungem acolo doar trecand prin tot. Am abandonat senzatiile nu cu ochii larg inchisi, ci intr-o singura privire. Am fost oglinda ta. Ai fost oglinda mea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)