Stau in cur pe trotuar. E vara si e 7 dimineata. Pandele se uita la mine si nu zice nimic. Se uita la mine absent. Si rade. Da micu' prin mustar si inghite-n sec. Il da inspre mine indemnator, pretins ademenitor. Sa mananc dupa tine? Nebun sa fiu, Pandele. Pe unde oi fi pus tu botu...
Soarele nu e puternic inca. Dar este vara si trotuarul este cald. E altfel de placere asta. E ieftina si intr-un fel secreta. E de pe aici.
As vrea sa ma ridic. Si daca as face-o? Apoi m-as aseza la loc. Asa ca stau. Si beau. Si apoi... beau. Sunt trist cred. Sau nu stiu... L-as intreba pe asta dar e ocupat; si el cu berea lui. Si ma uit din nou in sus. Si simt intepaturile pe gat, iar soarele-i acoperit de fundu' sticlei. Si beau si beau. Si beau si beau.
Pandele plescaie. Toate amintirile se bulucesc si se'nconvoie, se'ncolacesc precum o claie de anaconde'n cada mea. De nu mai stiu de cand si cum. De nu mai stiu de unde vin si daca's bune ori nu. Incerc sa le desfac, dar mai intai mai beau putin,un gat sau doua.
Intind picioarele si stiu ca doar platesc dobanda pentru atatea amintiri perfecte.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
:))) mamaaa nu pot sa cred ca am gasit postarile astea :)) pandeleee dragul de el, mereu vinovat ptr placerile lui :)):-*
RăspundețiȘtergere