Stau in cur pe trotuar. E vara si e 7 dimineata. Pandele se uita la mine si nu zice nimic. Se uita la mine absent. Si rade. Da micu' prin mustar si inghite-n sec. Il da inspre mine indemnator, pretins ademenitor. Sa mananc dupa tine? Nebun sa fiu, Pandele. Pe unde oi fi pus tu botu...
Soarele nu e puternic inca. Dar este vara si trotuarul este cald. E altfel de placere asta. E ieftina si intr-un fel secreta. E de pe aici.
As vrea sa ma ridic. Si daca as face-o? Apoi m-as aseza la loc. Asa ca stau. Si beau. Si apoi... beau. Sunt trist cred. Sau nu stiu... L-as intreba pe asta dar e ocupat; si el cu berea lui. Si ma uit din nou in sus. Si simt intepaturile pe gat, iar soarele-i acoperit de fundu' sticlei. Si beau si beau. Si beau si beau.
Pandele plescaie. Toate amintirile se bulucesc si se'nconvoie, se'ncolacesc precum o claie de anaconde'n cada mea. De nu mai stiu de cand si cum. De nu mai stiu de unde vin si daca's bune ori nu. Incerc sa le desfac, dar mai intai mai beau putin,un gat sau doua.
Intind picioarele si stiu ca doar platesc dobanda pentru atatea amintiri perfecte.
vineri, 24 septembrie 2010
joi, 29 iulie 2010
Surse
Oricat de ciudat ar parea, chiar si dorintele sunt potential stresante. Pentru ca orice schimbare implica un consum mai mare de energie decat mentinerea unei stari anume. Implinirea unei dorinte este, in parte, cu un potential destabilizator. Asa se intampla ca, adesea, succesul devine o amenintare din umbra.
Spunem ca un anumit demers a ajuns intr-o zona nedorita pentru ca am ales gresit. Si asa este. Doar ca judecata constienta arata ca alegerile corecte sunt greu de dibuit la un anumit moment. In realitate, evitam inconstient sa alegem cum trebuie de teama ca am putea sa reusim.
De multe ori, cand un nou drum ti se asterne in fata, ambivalenta sentimentelor, dorinta vs teama sau incredere vs indoiala, induc o stare de "betie", o stare in care inconstientul se infiltreaza in instantele decizionale.
Dincolo de firescul acestor tendinte, exista o cale sigura spre succes. Uneori, decizia corecta este doar mascata de cea comoda; acestea sunt ca doua carti pe acelasi raft, una in fata celeilalte - prima este cea proasta, a doua ascunsa, putin mai greu de ajuns la ea. In mod ciudat, noi facem mental acest aranjament. Sau alfel spus, primul gand ne duce direct inspre a doua, cumva intuitiv. Insa, inconstientul preia fraiele aproape instantaneu. Asa ca pana decizia sa fie definitivata, sensul este deja convertit.
Tot inconstientul este cel care stocheaza tendinte arhaice care iti dicteaza modul de a alege. Fara sa intram in detalii referitoare la natura acestor tendinte, arhetipale sau nascute in cursul istoriei individuale, vom recunoaste insa importanta lor.
In acest caz, discutia despre bine si rau ar fi practic fara sfarsit. Si atunci vom alege o alta pereche de atribute: dorit-nedorit. De foarte multe ori ai spus "mereu mi se intampla asa", iar aceasta afirmatie este corecta si ar trebui sa fie urmata de o schimbare in modul de a alege pentru ca nedoritul sa se transforme in ceea ce este asteptat.
Dincolo de tot, nu exista alegeri intamplatoare si cu atat mai putin rezultate intamplatoare.
Spunem ca un anumit demers a ajuns intr-o zona nedorita pentru ca am ales gresit. Si asa este. Doar ca judecata constienta arata ca alegerile corecte sunt greu de dibuit la un anumit moment. In realitate, evitam inconstient sa alegem cum trebuie de teama ca am putea sa reusim.
De multe ori, cand un nou drum ti se asterne in fata, ambivalenta sentimentelor, dorinta vs teama sau incredere vs indoiala, induc o stare de "betie", o stare in care inconstientul se infiltreaza in instantele decizionale.
Dincolo de firescul acestor tendinte, exista o cale sigura spre succes. Uneori, decizia corecta este doar mascata de cea comoda; acestea sunt ca doua carti pe acelasi raft, una in fata celeilalte - prima este cea proasta, a doua ascunsa, putin mai greu de ajuns la ea. In mod ciudat, noi facem mental acest aranjament. Sau alfel spus, primul gand ne duce direct inspre a doua, cumva intuitiv. Insa, inconstientul preia fraiele aproape instantaneu. Asa ca pana decizia sa fie definitivata, sensul este deja convertit.
Tot inconstientul este cel care stocheaza tendinte arhaice care iti dicteaza modul de a alege. Fara sa intram in detalii referitoare la natura acestor tendinte, arhetipale sau nascute in cursul istoriei individuale, vom recunoaste insa importanta lor.
In acest caz, discutia despre bine si rau ar fi practic fara sfarsit. Si atunci vom alege o alta pereche de atribute: dorit-nedorit. De foarte multe ori ai spus "mereu mi se intampla asa", iar aceasta afirmatie este corecta si ar trebui sa fie urmata de o schimbare in modul de a alege pentru ca nedoritul sa se transforme in ceea ce este asteptat.
Dincolo de tot, nu exista alegeri intamplatoare si cu atat mai putin rezultate intamplatoare.
marți, 13 iulie 2010
O, da... multa bere
Da, este momentul sa recunosc: am facut cateva greseli... Vreo doua... sute. Cred, cine dracu le numara?
M-am oprit putin si m-am intrebat de ce o fac. De ce scriu? Pai... pe de o parte este ritualul, comportamentul nevrotic ce te ajuta sa mergi mai departe fara sa ramai agatat prin niciun fir de cele doua... sute. De greseli, de greseli era vorba, da.
Asadar... una e asta, ca asa ne functioneaza mintea, iar a doua este doar o nuantza - este un demers vindecator - bataile inimii cresc atunci cand vietile aterioare sunt retraite. Si cu asta aprindem lumina in camera cu demoni si ii transformam in piatra. Vietile raman, muzica noptii, dorintele care explodau si cele care n-au fost dezamorsate niciodata. N-o sa spun ca am scapat, pentru ca nu pot; probabil ca mai ales din cauza ca nu vreau.
In rest, berea mea se potriveste oricarui gloss. Asa ca... uite ce zic: unele greseli fac sa-mplineasca unele dorinte.
M-am oprit putin si m-am intrebat de ce o fac. De ce scriu? Pai... pe de o parte este ritualul, comportamentul nevrotic ce te ajuta sa mergi mai departe fara sa ramai agatat prin niciun fir de cele doua... sute. De greseli, de greseli era vorba, da.
Asadar... una e asta, ca asa ne functioneaza mintea, iar a doua este doar o nuantza - este un demers vindecator - bataile inimii cresc atunci cand vietile aterioare sunt retraite. Si cu asta aprindem lumina in camera cu demoni si ii transformam in piatra. Vietile raman, muzica noptii, dorintele care explodau si cele care n-au fost dezamorsate niciodata. N-o sa spun ca am scapat, pentru ca nu pot; probabil ca mai ales din cauza ca nu vreau.
In rest, berea mea se potriveste oricarui gloss. Asa ca... uite ce zic: unele greseli fac sa-mplineasca unele dorinte.
joi, 24 iunie 2010
Noaptea tarziu
Trezeste-te, asculta!... Asculta linistea! Sunt langa tine. De fiecare data cand vei inchide ochii, voi fi, negresit, langa tine...
marți, 22 iunie 2010
Dincolo de realitate
Faptele asa cum sunt reprezinta doar o conventie pe care o numim "adevar". In realitate, nu exista obiectiv, ci doar un compromis larg acceptat. Daca ar fi sa privim doar putin mai in amanunt deja nu am mai fi de acord. Dintr-o data asa-zisul adevar ar deveni un diamant. Astfel, frumusetea, perfectiunea si prin urmare valoarea (daca e sa pastram metafora) ii sunt date de numarul celor care sunt implicati. Mai exact, cu cat sunt mai multi observatori/jucatori, cu atat adevarul despre care este vorba devine mai valoros.
Daca toata omenirea ar "privi" in acelasi timp, acelasi adevar, acesta ar deveni, virtual, o sfera? Asa ar fi? Ori nu putem vorbi de egalitate, si in acest caz forma noastra ar fi una hidoasa. Sau dimpotriva, una a carei perfectiune este data tocmai de propria diformitate naturala.
Dar sa o luam altfel - diametral opus - cel al firescului si mai ales al accesibilului - astfel, initial adevarul, in forma pura, este o sfera. Acesta este adevarul personal, individual unic, in care sunt integrate dorintele, experienta, judecatile. Prin urmare, "adevarul obiectiv" este suma sferelor individual unice, iar atunci cand cineva se refera la obiectiv, priveste de fapt propria sfera. Cand diferenta dintre sfere se adanceste apare controversa.
Controversele depasesc in complexitate adevarul si nasc la randul lor un adevar de compromis ori alte sub-adevaruri. Si, fara indoiala, modifica forma sferelor individual unice, implicate initial.
Daca toata omenirea ar "privi" in acelasi timp, acelasi adevar, acesta ar deveni, virtual, o sfera? Asa ar fi? Ori nu putem vorbi de egalitate, si in acest caz forma noastra ar fi una hidoasa. Sau dimpotriva, una a carei perfectiune este data tocmai de propria diformitate naturala.
Dar sa o luam altfel - diametral opus - cel al firescului si mai ales al accesibilului - astfel, initial adevarul, in forma pura, este o sfera. Acesta este adevarul personal, individual unic, in care sunt integrate dorintele, experienta, judecatile. Prin urmare, "adevarul obiectiv" este suma sferelor individual unice, iar atunci cand cineva se refera la obiectiv, priveste de fapt propria sfera. Cand diferenta dintre sfere se adanceste apare controversa.
Controversele depasesc in complexitate adevarul si nasc la randul lor un adevar de compromis ori alte sub-adevaruri. Si, fara indoiala, modifica forma sferelor individual unice, implicate initial.
Another life
Vorbeam despre timpul asta si uite ca a venit. Oare exista si atunci? Sau noi, cu dorintele noastre l-am facut sa vina si sa fie?
De fiecare data cand am evocat viitorul, nu ne-am gandit ca fiecare perioada este o reactie fata de cea anterioara. Pentru urmatorul viitor ce-ti doresti?
De fiecare data cand am evocat viitorul, nu ne-am gandit ca fiecare perioada este o reactie fata de cea anterioara. Pentru urmatorul viitor ce-ti doresti?
duminică, 20 iunie 2010
Vara si noapte si tu
Cand astept ploaia, fulgerul iti lumineaza fatza. Iar eu trag cu ochiul si-mi imaginez cum iti ating fruntea si te mangai pe obraz. Cred ca tu simti si cand imi vorbesti despre fericire ma gandesc numai la ploaie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)